Nicoleta Florescu (n.27.04.2006, Suceava) Este membră a Casei de Poezie Light of Ink. A publicat în revistele: Hyperion, Bucovina Literară, Literadura, O mie de semne. A obținut următoarele premii în cadrul concursurilor literare: Trofeul Festivalului- Concurs Național de Literatură "Moștenirea Văcăreștilor", Premiul Teatrului municipal Târgoviște- Concursul Național de Poezie "Același cer ce nu e", Mențiune- Concursul Național de Poezie "Nicolae Labiș", Premiul I la Concursul Național de Poezie "Iulia Hașdeu".
Cresc
Dintr-un imperiu se naște un singur dragon și adoarme când mă vede
Nimeni nu scapă de o bestie mică
Te atinge peste tot și coboară ușor pe teritoriile putrefacției
În universul ăsta se spune că angoasa ta miroase a cadavru
Nu trebuie pe pat nici dacă vrei
Fetele astea cu dinții strâmbi sunt singure
Am 33 fără 20 și nu trebuie să beau ca să scriu cică sensul șosețelelor înmuiate în urină nu e
Te am doar pe tine și turbezi
Tăria din 5 în 5 ore te face mare
Crește colesterolul
Te am doar pe tine și ești murdară și ai cancer la sân și ai clacat recent
Cazi mironosițo pe Tinder
Stai în pătulețul meu
Cazi și distrugem paramecița teleportată în portieră
S-a desprins un bec ca umplutura de plastic a eugeniei
Eugenia lasă capul în jos și-și abuzează soțul.
E Anca, stă cu 4 cai și-și bate colocatarii
E Anca și ține sub control oamenii
E Anca și nu se lasă modelată.
La ce te gândești când vezi o femeie
Care nu e pregătită să
Care undeva în margine trage pe nas regretele tuturor
Care transpiră și-și lasă umerii proeminenți și-i ridică și-i lasă și-i ridică
Și se așează așa urâtă cum e și râd copiii de ea
Treci pe Lalelelor, lângă mulți pești
Abia astepți să crape sau ceva de genul
Dar știm amândoi că nu se va întâmpla.
Femeile mor în baie, lângă peturile strânse în urma soțului
Lângă omorul luat zilnic
Lângă fasolea lăsată pe foc să ardă organele lui ca niște cățeluși abandonați lângă pădure
Își desena pete pe frunte și mergea-n Obor
Era cea mai frumoasă femeie și-i turna plozi celui mai frumos bărbat
Și erau fericiți râdeau și ca orice femeie
murea în baie.
Doar aici
Aici, liliacii morți rămân pe bumbacul hainelor și au grija de tine iubito
Plâng după ce mă las ca într-o sobiță mica si urlu
Frec mâinile instinctiv, frec buzele de varul pereților și totul e biine, atât de bine
Vezi tu, când râzi iți lași coapsele în jos ca un copil ce tocmai s-a fript cu laptele
Mușc din tine ca un aurolac dintr-un aluat crud
Bărbia ta tremură ca un pui de arici la marginea durerii
Hai să ne lăsăm în terciul ăla de ovăz ca într-o poveste frumoasă de mai
Când te atinge o hologramă și ceva se trântește în tine
Ești femeia aia strong de care se îndrăgostesc toți, care la 10 e acasă și se închide în baie mușcând din caise
Pentru cine viaţa ta e mai importantă ca orice panaramă de la tv
Pentru cine ești tu gata să ieși acum pe ușă și să te-arunci de pe un pod
Eu plâng din orice
Zi-mi de ciocolata neagră și plâng
Zi-mi de curelușele cu care-ți strângi câinele de pe jos și plâng
Zi-mi cum împrăștii șervețele mototolite peste gura lui și plâng
Sunt obsedată când vine vorba de gunoaie
Fața ta curge ca o adunătură de scame
Un gândac îndesat într-o pungă, duc punga la cap și mă așez pe spatele tău ca o canistră cu benzină
Ard cu gândul la un cerculeț cu puncte comune
Storc un burete și ard cu gândul la fiecare bacterie care a trecut prin palmele astea
Cât de fin e gestul unui rechin care plânge
Cât de frumoși suntem noi când vorbim despre moarte.
Comentarii
Trimiteți un comentariu