Anastasia Fuioagă - Premiul II - Poezie

Anastasia Fuioagă s-a născut la Iași în 2001 și a absolvit Colegiul Național Iași, filologie. Din 2016 face parte din corpul de redacție al revistei Alecart (redactor-șef; secretar general de redacție), unde publică recenzii de carte și de film. A participat, ca jurnalist cultural la Festivalul Internațional de Poezie și Muzică de la Bistrița, respectiv ca partener la FILIT. Este semifinalistă a Concursului Național LicArt și a avut o lectură publică de poezie în cadrul Salonului de Literatură Junimea.

Did you ever wonder why 

we had to run for shelter 

when the promise of a brave new world 

unfurled beneath a clear blue sky?

/

apel nepreluat

bună, de unde suni, cum e mâncarea acolo, e gustoasă?

aici realitatea mă mângâie 

ca o lamelă de unghii tăind minuțios cuticulele pe care

le-am rupt cu dinții cu multe zile înainte ca tu

să nu te mai întorci 

am developat fotografiile cu noi de pe filmul ăla vechi,

uitat în sertar în graba în care am fugit de

mirosul de empatie și vinovăție de unică folosință din

apartamentul de pe progresul patriei nr. 7 

în timp ce mă întorceam mă tot gândeam cum aș putea eu

să fac o cameră roșie pentru developat

din oja scorojită de pe unghii,

dar când am deschis ușa am văzut că se ocupaseră ei deja de asta

cu mitralierele lor de împușcat bărbați ca pe vite

în Irakul de nord 

au avut grijă măcar ca toate obiectele să rămână la locul lor

e de apreciat, n-am ce zice 

la gară nu s-a întâmplat nimic,

de ce mă întrebi

pur și simplu am văzut toate trenurile demente tăind 

gâturi cartilaginoase de țigani

și mi-am dat seama că nu am chef;

am aruncat valiza în vagon și am fugit

cineva o să aibă mai multă nevoie decât mine

de toate cărțile alea de poezie

în stepele înghețate din Siberia 

măcar că nu s-au îmbibat toate versurile reciclabile

de menstra unei împuțite de sabiyya

să nu-i mai prind pe niciunul pe-aici

să stea acolo la ei cu religia lor

noi am încercat să-i salvăm 

nu e vina noastră că e așa prost relieful

și avioanele n-au putut să zboare mai jos

doar s-au făcut calcule

bombele erau mai sustenabile decât pachetele cu mâncare

asta e, în viață trebuie să te descurci și singur

noi am învățat asta la revoluție și uite, o ducem chiar bine

trage fiecare pe barba lui

mai devreme sau mai târziu

am devenit cu toții băieți deștepți, 

că altfel n-ai cum

adevărul e că americanii n-au vrut să mai moară 

în deșerturile Irakului

e mai comod la tine în țară,

într-o școală unde proful de practici democratice

predă visul american matrițat

și mi se pare corect

ce era pe film? păi, ce să fie, 

nimic

l-ai montat prost în aparat

și n-a ieșit nicio poză

Und die Vögel singen nicht mehr

atunci când pleoapele cad peste obrajii acneici

gâtul mi se arcuiește și sapă perseverent în șira spinării 

mă gândesc la o casă goală în care tot ce se poate auzi e ropotul unui picamer &

firele de păr îmi intră în ochi îmi imaginez cum

genele căzute se adună în spatele globilor oculari într-un ghemotoc 

îl voi scoate într-o zi cu penseta și mă voi juca cu el pe covorul din cameră 

în el se vor aduna toate scamele toate petele de sânge din 

inimile mestecate sârguincios până la ultima îmbucătură

coloana mi se rupe cu sunetul degetelor pocnite în timpul unui examen

dar eu știu să lipesc cu scotch și totul e exact așa cum trebuie să fie 

un imperativ categoric de plastilină